Cultura dezvoltarii are bazele in cultura asocierii – fie asociere de resurse, fie asociere de viziune-obiective. Aceasta cultura, in Romania, chiar dupa 18 ani de oarecari progrese este inca la inceput si nu se dezvolta in intreg potentialul ei fiindca nu este incurajata nici de stat si nici de autoritatile locale. Abia in anul 2000 Ordonanta 26 a facilitat cu adevarat cultura asociativa in Romania, insa doar din punct de vedere cantitativ, reducand numarul de persoane care pot infiinta o asociatie de la douazeci si unu la trei.

In general, „asocierea” in diferitele ei forme nu primeste apreciere din partea nici unei institutii, cu exceptia situatiilor in care accesarea unor fonduri este conditionata de parteneriatul cu non-guvernamentalul, cu mediile  non-profit in particular. Cultura asociativa de tip profit este si ea foarte greoaie si cu o legislatie neprietenoasa. Totusi mediul non-profit este tratat diferentiat si discriminatoriu in comparatie cu mediul profit. Ca sa fim foarte fermi si directi, incepand cu Ianuarie 2007 Asociatiile si Fundatiile din Romania nu mai pot recupera TVA.

In opinia mea nu exista forma de discriminare mai fatisa si o expresie mai vadita de razboi cu sectorul asociativ.. In timp ce entitatile SRL si SA pot cumpara masini, utilaje, etc., pot folosi si recupera TVA, chiar si atunci cand este evident ca fac un lux care nu are nici o legatura cu activitatea firmei – spre exemplu cumpararea de masini de lux de 60.000 – 400.000 Euro pe firma (asta inseamna un TVA recuperat de 12.000 – 76.000 Euro) – Asociatiile si Fundatiile care creeaza un numar semnificativ de locuri de munca nu au posibilitatea de a recupera TVA nici macar de la rechizitele pe care le cumpara.

Dat fiind ca majoritatea finantatorilor care donau sectorului non-profit nu accepta sa acopere TVA numarul finantarilor si implicit al programelor, al serviciilor furnizate de ONG a scazut dramatic. Efectul s-a vazut abia in 2008 si se accentueaza in 2009.

In general Guvernele Romaniei nu au luat in calcul niciodata aportul economic si financiar al asocierilor de tip non-profit, non-guvernamental, la piata muncii, si contributia lor inclusiv la dinamica financiara si la stabilitatea pietei financiare in Romania.

Daca luam in calcul faptul ca la aproximativ 5000 de organizatii non-guvernamantale (Asociatii si Fundatii) numarul mediu de angajati ar fi in medie de 4 cu carte de munca, si inca un minim 5 angajati anual pe proiecte diverse, cu statut de colaboratori sau experti, am avea un numar efectiv de angajati de 20.000 permanent si un numar de 25.000 de angajati temporar. Totalul de 45.000 inseamna inseamna aproximativ de 1 % din numarul fluctuant si nestiut cu precizie, insa afirmat din cand in cand, de 4.500.000 de angajati in Romania. Nu e un procent mare, insa nu cred ca societatea noastra si-ar permite cresterea cu 1 % a somajului.

Daca presupunem ca la un program de 60.000 de Euro sunt cheltuieli TVA recuperabile de 8.000 de Euro putem afirma clar ca asociatia care ar putea recupera aceasta suma ar avea capacitatea de a crea doua locuri de munca in anul in care se deruleaza proiectul.

Astazi sindicatele fac mare caz si actiuni de protest bine structurate chiar pentru 800 de angajati cum este cazul Sometra Copsa Mica, ori 3000 – 4000 cum este cazul cu DACIA Pitesti, situatie in care se cere Guvernului interventia prin programul REMAT, mentinerea taxei de poluare si chiar solutii pentru scaderea costului de creditare. Daca vom considera ca in ultimul an fiecare organizatie non-profit a pierdut cel putin un loc de munca din cauza imposibilitatii recuperarii TVA avem dintr-o privire 5000 de locuri de munca mai putin, dar cum Societatea Civila nu a coagulat pana acum in sindicate vizibilitatea somajului in Societatea Civila nu face obiectul niciunei discutii in media ori institutiile din Romania.

Guvernele Romaniei isi permit sa dea la schimbarea fiecarei rable ~ 1000 de Euro dar nu isi permit sa ramburseze [cum dealtfel face la tot SRL-ul TVA la non-guvernamentale.

Am ridicat aceasta problema pe 28 ianuarie la intrunirea Societatii Civile, organizata de Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile (FDSC) si Centras, cu Presedinta Camerei Deputatilor, Doamna Roberta Anastase. Sa vedem in ce masura Ordonanta data de fostul Guvern se va mentine ori daca actualul Guvern va realiza potentialul sectorului non-profit la ameliorarea crizei prin cele doua mecanisme pe care le are: atragerea de finantari nerambursabile si dezvoltarea de proiecte – implicit angajarea fortei de munca necesara implementarii proiectelor. Pentru aceasta este insa nevoie de abrogarea urgenta a deciziei care interzice recuperarea TVA.

In alta ordine de idei, autoritatile din Romania se bucura tare mult si chiar recunosc faptul ca banii trimisi in tara de Romanii care lucreaza in strainatate au stat de fapt la baza stabilitatii economice si financiare a Romaniei in ultimii ani. Daca luam in calcul ca fiecare din cele 5000 de Asociatii si Fundatiile din Romania au sa zicem o medie un buget de de 40.000 euro  (adica 172000 Lei la un curs de 4.3 lei /Euro) din sume atrase din diferite  finantari neramburasbile un calcul simplu arata ca au clar o capacitate totala de atragere de fonduri 860 milioane Lei, ba chiar mai mare as zice eu.

Aceasta suma, pe care societatea o primeste fara se dea nici macar un leu inapoi, creeaza plus valoare nu numai in planul resurselor umane ci si in infrastructura sociala, educationala si chiar in afaceri. Iar daca este sa comparam cu cifrele bugetului de stat pe 2009 [unde vedem ca din 579 de miliarde de Lei 0.041 % sunt alocati Ministerului Turismului = 237.390.000 Lei, si 0.17 % Ministerului de Externe = 984.300.000 Lei] constatam ca potentialul de atragere de finantari al sectorului non-profit este de 3,6 ori mai mare decat suma alocata Ministerului Turismului si reprezinta 87 % din suma alocata Ministerului de Externe. Cu alte cuvinte, daca si-ar eficientiza putin munca …cu 13 procente … sectorul ONG in Romania ar avea o contributie cat bugetul Externelor Romaniei. Cred ca nu este de neglijat.

Cu un program de donatii „2% din impozitul pe profit” prost promovat si nefunctional, cu taierea posibilitatii de a recupera TVA cultura asocierii in Romania are destul de mult de suferit in chiar premizele ei, fiind discriminata din start fata de mediul de afaceri. Se crede inca in „mitul” ca non-guvernamentalul nu este o afacere. Da, nu este o afacere in care la sfarsit se impart dividende intre detinatori.

Dividendele in domeniul non-profit se distribuie perpetuu in societate, profitul deserveste pe cei care au nevoie, intr-un ciclu mai scurt si mai eficient uneori decat cel anual, si nu este impartit intre cei care deruleaza afacerea ci intre cei care au nevoie de tipul de profit provenit din activitatile derulate. Ar mai fi de subliniat ca in non-guvernamental profitul nu este numai in bani ca la un SRL ori SA. Panoplia de forme de profit este mult mai diversificata si, drept urmare, mai la indemana beneficiarilor: Consultanta, dezvoltare personala, profesionala, coeziune sociala, etc., toate cuantificabile si in indicatori financiari daca vrem neaparat.

Contributia in bani insa, nu este singura forma de contributie de care societatea are nevoie. Suntem de acord ca totul poate fi tradus in bani, totusi, cel mai adesea, resursa financiara nu este accesibila in timp util atunci cand este nevoie de ea. Stim toti cum stam cu problema creditelor si cat costa banii in Romania.

De aceea, faptul ca mediul asociativ are capacitatea de valorificare a altor tipuri de resurse, care pot fi atrase in activitati si in proiecte atunci cand este nevoie de ele, ar putea sa dea un imbold autoritatilor din Romania pentru a crea parghiile necesare dezvoltarii acestui tip de relationare economico-sociala care este realmente profitabil in ecuatia dezvoltarii per ansamblu a Romaniei.

Nu oricine poate contribui cu bani, insa oricine poate contribui cu timp, cu expertiza, cu produse, cu servicii, cu consultanta, si chiar cu brand, adica cu un parteneriat care sa creasca valoarea unui demers in vederea realizarii unui proiect. Acesta ar fi un motiv suficient pentru Guvernul actual sa considere si sa legifereze voluntariatul ca vechime in munca.

Fara o cultura asociativa, incurajata si pusa pe baze sanatoase, care sa elibereze mediul asociativ de grija anului viitor  – si sa ii creeze cadrul necesar pentru concentrarea energiilor catre proiecte – nu vom putea vorbi de dezvoltare reala in Romania. Facilitati unilaterale, in vederea dezvoltarii unidirectionale a mediului de afaceri, cu profit evaluat doar in dividende, taxe si impozite, ori profit de tip „actiuni la bursa” sunt de natura a duce Romania in pachetul tarilor de tip Sud-American. Cred ca nu ne dorim asta.

Impreuna mediul de afaceri si sociatetea civila trebuie sa puna bazele dezvoltarii de tipuri de profit diversificat si flexibil, de resurse care sa poata fi disponibilizate atunci cand e nevoie de ele si in forma in care avem nevoie de ele, caci banii, precum vedem fie se volatilizeaza instant, fie nu sunt intotdeuna disponibili si, chiar daca sunt disponibili, adesea nu sunt convertibili in timp util in forma de resursa de care avem nevoie.


4 comentarii la “Cultura asocierii, potentialul sectorului non-profit si problema diversificarii tipurilor de resurse in contextul crizei actuale”
  1. ProCom - Centrul de Comunicare Profesională a spus:

    In sfarsit cineva pune degetul pe rana…

    De-ar fi mai multi !

    Echipa
    ProCom – Centrul de Comunicare Profesională

    Zona Ion Ionescu de la Brad, bl. A64, sc. A, ap. 19
    Timisoara, România, Europa
    Tel: 0040-356-427.330
    Mobil: 0733.93.15.14
    E-mail: procom_tm@yahoo.com
    Website: http://www.eprocom.org

  2. Mihaila Raul a spus:

    Aveti perfecta dreptate. Legat de 2%, personal am avut persoane care au optat pentru dirijarea impozitului catre fundatia pe care o reprezint, dar cei de la finante nu s-au mai ostenit sa prelucreze datele si am ramas pagubit. Nu ati atins in articol un aspect – importanta sociala a activitatii desfasurate. Sunt reprezentantul unui ONG care furnizeaza servicii de adapost pentru persoane fara adapost, un domeniu in care primaria locala nu are solutie. In plus costurile sunt mult sub fata de cele pentru servicii similare ale administratiei locale. Suntem mult mai flexibili, aducem bani din afara si suntem tratati ca niste paria. Nu am primit finantari pe legea 350, in schimb ni se trimit multe persoane fara adapost chiar de catre primarie. Iar pe legea 350 se finanteaza afise, pliante, simpozioane, etc,. catre ONG-uri cu sustinere de la consilieri. Activez din 1996 in domeniu, dar mi s-a facut lehamite si am obosit. Am senzatia ca sectorul ONG e in colaps, iar conditiile financiare puse pe fonduri europene resping practic ONG-urile. Ministerul Muncii se va trezi ca nu poate absorbi sumele prin DRU deoarece cei mici nu pot sari bariera. Iar banii vor lua drumul administratiilor, care sunt gauri negre unde fiecare fura cum poate

  3. carmen ionita a spus:

    Felicitari!

    Ma bucur sa constat ca mai exista oameni in Romania care recunosc contributia sectorului non-profit la dezvoltarea societatii civile. Nevoia unui cadru legislativ adecvat si care sa sprijine in mod real dezvoltarea entitatilor non-profit, este stringenta.

    Sa nu renuntati!
    Carmen Ionita

  4. Laszlo Potozky a spus:

    Felicitari Mihai. Un articol bine argumentat, dar din pacate informatiile nu sunt luate in considerare e autoritati.
    Laszlo

Comentariul tau